chip

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. chip)

1. pastilă cu circuit integrat în procesul de miniaturizare a ordinatoarelor.

chipcard

Parte de vorbire:  traducere  
Etimologie:

1. FR carte à puce
2. NL chipkaart
3. EN chipcard, smart card
4. SP tarjeta inteligente

chipcard

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. chipcard)

1. card de plastic cu un cip integrat unde sunt stocate anumite informații; cartelă cu chip.
2. (scris și) cipcard.

chipiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. képi)

1. șapcă rotundă, tare, cu cozoroc.

chippendale

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. chippendale)

1. stil englezesc de mobilă, de mare fantezie, din acaju.

schip

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. skip)

1. cutie mare de tablă folosită la transportul materialelor într-un puț de mină, într-o fabrică etc. și care se descarcă automat prin basculare; cupă a unei betoniere.

abuza

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. abuser)

1. a uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz.
2. a exagera în utilizarea unei posibilități, a unei libertăți.
3. a profita în chip nedemn de o situație, un avantaj, încredere.
4. a amăgi, a înșela.
5. a violenta, a viola.

adaptare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. adapta, lat. adaptatio)

1. acțiunea de a (se) adapta; adaptație.
2. deprindere cu noi condiții (de viață, de muncă etc.); acomodare.
3. modificare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare.
4. (bot.) modificările morfologice și fiziologice ale plantei pentru a face față condițiilor de mediu schimbat.
5. ~ la utilizator = adaptarea echipamentelor produse în serie la cerințele specifice ale unui utilizator; particularizare, personalizare.
6. (antonime) inadaptare, neadaptare.

adula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aduler, lat. adulari)

1. a linguși, a flata în chip servil.

amarina

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. amariner)

1. a instrui echipajul unei nave pentru serviciul la bord; a obișnui cu meseria de marinar sau, mai general, a obișnui cu marea; a amariniza.

arma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. armer, it., lat. armare)

1. a introduce un cartuș în camera de tragere a unei arme.
2. a fixa armătura de fier a unei construcții de beton armat.
3. a consolida cu o armătură o piesă, o galerie de mină.
4. (mar.) a echipa o navă cu cele necesare plecării în larg.
5. a introduce ramele unei ambarcații în furcheți.

astronaut, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. astronaute)

1. membru al echipajului unei nave cosmice; cosmonaut.