Dictionar

cosmonaut, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. cosmonaute)

1. membru al echipajului unui vehicul spațial (* termen folosit de programele spațiale rusești sau sovietice); astronaut.
2. persoană care călătorește în cosmos; astronaut.
 

cosmonautic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cosmonautique, rus. kosmonavtika)

1. adj. referitor la cosmonautică.
2. s. f. astronautică.
 

pilot-cosmonaut

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (pilot + cosmonaut, după rus. летчик-космонавт)

1. conducătorul unei nave cosmice.
 

astronaut, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. astronaute)

1. membru al echipajului unei nave cosmice; cosmonaut.
 

astronautic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. astronautique)

1. adj. referitor la astronautică.
2. s. f. știința și tehnica zborurilor cosmice: cosmonautică.
 

bioastronautic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bioastronautique, /II/ germ. Bioastronautik)

1. adj. referitor la bioastronautică.
2. s. f. știință care studiază reacțiile diferitelor organisme în timpul zborurilor cosmice; biocosmonautică.
 

cască

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. casque)

1. acoperământ de cap din metal ușor, dar rezistent, pe care îl poartă militarii în luptă, unii sportivi sau muncitorii, scafandrii și cosmonauții pentru protejarea capului.
2. ~ăști albastre = trupe ONU aflate în zone de conflict.
3. acoperământ de cap din cauciuc, la înotări pentru a nu-și uda părul.
4. dispozitiv metalic în formă de căciulă, servind la uscatul părului.
5. dispozitiv din unu sau două receptoare fixate pe urechi pentru ascultarea transmisiunilor radiofonice sau telefonice.
 

cosmonautic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cosmonautique, rus. kosmonavtika)

1. adj. referitor la cosmonautică.
2. s. f. astronautică.
 

ecluză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. écluse)

1. construcție hidrotehnică amplasată pe o cale navigabilă, care permite trecerea navelor de la un nivel al apei la altul; stăvilar.
2. cameră metalică etanșă, presurizată, la partea superioară a unui cheson, destinată intrării și ieșirii personalului sau materialelor; campană.
3. cameră care permite ieșirea echipajului dintr-un submarin, sub apă, fără inundarea acestuia.
4. compartiment special, cu etanșeizare comandată, al unei nave spațiale, destinat ieșirii cosmonauților în spațiul cosmic.