caolinoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. kaolinosis)

1. pneumoconioză cauzată de inhalarea prafului de argilă, amestecat cu cuarț, la muncitorii din industria ceramică.

cască

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. casque)

1. acoperământ de cap din metal ușor, dar rezistent, pe care îl poartă militarii în luptă, unii sportivi sau muncitorii, scafandrii și cosmonauții pentru protejarea capului.
2. ~ăști albastre = trupe ONU aflate în zone de conflict.
3. acoperământ de cap din cauciuc, la înotări pentru a nu-și uda părul.
4. dispozitiv metalic în formă de căciulă, servind la uscatul părului.
5. dispozitiv din unu sau două receptoare fixate pe urechi pentru ascultarea transmisiunilor radiofonice sau telefonice.

contract

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. contractus, fr. contrat)

1. convenție, înțelegere scrisă prin care două sau mai multe părți se obligă reciproc la ceva.
2. ~ de muncă = contract potrivit căruia cineva se obligă să presteze o anumită muncă în schimbul unei retribuții; ~ colectiv de muncă = contract încheiat de o instituție sau întreprindere cu muncitorii și funcționații respectivi, reprezentați prin comitetul sindicatului; ~ economic = contract între două întreprinderi prin care o parte se obligă să livreze anumite produse, să presteze un serviciu sau să execute o lucrare, iar cealaltă să plătească prețul mărfii sau al lucrării, ori tariful serviciului efectuat.
3. teoria ~ului social = teorie raționalistă potrivit căreia statul ar fi apărut ca urmare a unei convenții între oameni.
4. (bridge) număr de levate la care s-a angajat un jucător.

marcă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ngr. marca, fr. marque, rus. marka)

1. semn distinctiv, inscripție etc. care se aplică pe un obiect, pe o marfă etc.
2. tip, model de fabricație.
3. de ~ = a) (despre produse) de calitate; b) (despre oameni) important, celebru.
4. trăsătură specifică; particularitate.
5. caracteristică a unei categorii sau unități gramaticale.
6. fisă cu număr de ordine cu care muncitorii își marchează prezența la lucru.
7. șină vopsită în alb care arată punctul de intersecție a două linii ferate.
8. (inform.) număr, cuvânt asociat unei instrucțiuni care o deosebește de celelate instrucțiuni ale programului.

perlat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. perlé)

1. împodobit cu perle; cu aspect de perle.
2. (fig.) perfect.
3. (muz.) executat cu o claritate perfectă.
4. grevă ~ă = grevă în care muncitorii dintr-o întreprindere întrerup sau încetinesc lucrul la o fază de producție.
5. tipar ~ = tipăritură cu aspect neuniform, datorită fenomenului de perlare a cernelii de tipar; expectorație ~ă = expectorație eliminată la sfârșitul unei crize de astm.

pichet 3

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. piquet, germ. Pikett, rus. piket)

1. (în trecut) punct întărit la frontiera unei țări unde stă de pază un detașament de grăniceri.
2. mic detașament de soldați destinat să fie folosit în primul rând în caz de pericol.
3. ~ de incendiu = subunitate de pompieri organizată în cadrul unei instituții sau întreprinderi.
4. ~ de grevă = detașament de muncitori greviști, care, stând la poarta întreprinderilor, previn pe muncitorii din afară de declararea grevei și împiedică pe spărgătorii de grevă să acționeze.