comandă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commande)

1. ordin, dispoziție, poruncă.
2. ton de ~ = ton poruncitor.
3. conducere a unei unități militare.
4. post de ~ = loc unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operațiilor.
5. ordin verbal sau prin semnal dat militarilor de un comandant pentru executarea simultană a unei mișcări.
6. acțiune de comandare a unui sistem tehnic.
7. echipamentul necesar efectuării ei.
8. dublă ~ = dispozitiv de pilotaj care permite ca doi piloți să acționeze comenzile.
9. (inform.) instrucțiune, parte integrantă a informației transmise calculatorului de către utilizator.
10. cerere de marfă adresată unui furnizor, lucrare cerută unui meseriaș, unui antreprenor etc.
11. marfa comandată.
12. de ~ = executat după indicațiile clientului.
13. (mar.) suprastructură pe o navă în care se află timoneria, camera hărților, cabina comandantului etc.
14. parâmă subțire (saulă) cu care se înfășoară capătul unei parâme groase, împiedicându-i despletirea.

consilia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. conseiller, lat. consiliari)

1. a spune cuiva ce ar trebui sau nu ar trebui să facă; a sfătui.
2. a propune, a sugera cuiva reguli, principii, soluții pe care să le urmeze.
3. a îndemna pe cineva să acționeze într-un anumit mod, a invita la o anumită acțiune sau comportament.
4. (antonim) a deconsilia.

excitabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. excitable)

1. care poate fi excitat (ușor).
2. care se enervează repede, se irită; iritabil.
3. (fiziologie) care este capabil să intre în activitate și să reacționeze sub acțiunea unui agent extern sau intern.

pichet 3

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. piquet, germ. Pikett, rus. piket)

1. (în trecut) punct întărit la frontiera unei țări unde stă de pază un detașament de grăniceri.
2. mic detașament de soldați destinat să fie folosit în primul rând în caz de pericol.
3. ~ de incendiu = subunitate de pompieri organizată în cadrul unei instituții sau întreprinderi.
4. ~ de grevă = detașament de muncitori greviști, care, stând la poarta întreprinderilor, previn pe muncitorii din afară de declararea grevei și împiedică pe spărgătorii de grevă să acționeze.

postacțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (post1- + acţiune)

1. stare de excitare nervoasă care persistă câteva secunde și după ce stimulul a încetat să acționeze.

provocant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. provocant)

1. care provoacă, produce ceva; provocator.
2. care, cu o atitudine sau cu remarci scandaloase, împinge pe cineva să reacționeze; provocator.
3. care caută să excite dorința unui posibil partener; provocator.
4. (antonim) calmant.