epicritic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. épicritique)

1. (despre sensibilitatea tactilă) capabil să opereze discriminări fine, să reproducă proprietățile stimulului.

homo oeconomicus

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. homo oeconomicus)

1. om conceput de economiști ca o ființă abstractă, încadrat în societate și mânat de stimulul de a-și satisface nevoile materiale.

nocicepție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nociception)

1. senzație inițială la contactul cu stimulul dureros.

ortotropism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. orthotropism)

1. caracteristică a unui corp de a fi ortotropic; ortotropie.
2. proprietatea de a fi ortotrop.
3. tendința ca un tropism (răspunsul de creștere al unei plante) să fie orientat direct în conformitate cu stimulul în cauză.

postacțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (post1- + acţiune)

1. stare de excitare nervoasă care persistă câteva secunde și după ce stimulul a încetat să acționeze.

receptor, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. recepteur)

1. adj. care receptează (o acțiune mecanică, un curent, o undă etc.).
2. s. n. sistem tehnic destinat să primească o anumită formă de energie pentru a o transforma în alta utilizabilă.
3. aparat care transformă oscilațiile electromagnetice dintr-un circuit electric în oscilații acustice; ansamblu, cuprinzând un amplificator, care servește pentru a asculta și a vorbi la telefon.
4. mediu natural (râu, lac, mare) care primește apele de evacuare.
5. s. m. organ de simț la nivelul căruia se realizează transformarea energiei stimulului extern în influx nervos.
6. s. m. f. (lingv.) persoană care primește și decodează un mesaj realizat potrivit regulilor unui cod specific: interlocutor, cititor.
7. cel care primește sânge de la un donator.