Dictionar

aluviune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alluvion, lat. alluvio)

1. material detritic transportat și depus de apele curgătoare.
 

anadrom, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anadrome)

1. (bot.) orientat în sus, spre vârf.
2. (despre pești) care trăiește în mare, dar pentru reproducere urcă în apele dulci.
 

antiraționalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. antirationaliste)

1. I. se spune despre o persoană care se opune raționalismului.
2. care se opune cunoașterii raționale și care apelează la procesele intuitive de înțelegere a lumii concrete.
3. II. adept al antiraționalismului.
4. cel care se opune doctrinelor raționaliste.
5. (antonim) raționalist.
 

apelant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. appelant)

1. adj. care apelează.
2. adj., s. m. f. (cel) care face un apel (4).
 

arierplajă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arrière-plage)

1. porțiune de plajă situată între linia atinsă de apele cele mai mari și baza falezei.
 

aseca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. assécher, lat. assicare)

1. a îndepărta apele de infiltrație dintr-un teren; a deseca.