transportator, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f., III. s.m.  
Etimologie: (transporta + -tor)

1. I. care transportă; transportor.
2. II. (poligrafie) muncitor care execută lucrări de transport; transportor.
3. III. persoană a cărei profesie, firmă al cărei rol constă în transportul de călători, mărfuri etc.

acumulare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (acumula)

1. acțiunea de a (se) acumula.
2. proces economic complex constând în formarea și utilizarea unei părți din venitul societății pentru asigurarea reproducției lărgite.
3. ~ a capitalului = transformarea plusvalorii în capital; fond de ~ = parte a unui venit pentru acumulare; rata ~ării = raportul dintre fondul de acumulare și venitul pe baza căruia se formează.
4. (geol.) proces de depunere a materialului transportat de agenții geomorfologici.

aeromobil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aéromobile)

1. adj., s. n. (solid) care se poate menține și deplasa în spațiu.
2. adj. apt de a fi transportat pe calea aerului.

aeropurtat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. aéroporté)

1. transportat pe calea aerului (nu implică aterizarea); aerotransportat.
2. trupe ~e = trupe parașutate deasupra destinației lor.

agestru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agestre)

1. formă de relief în evantai, rezultată din acumularea materialului transportat de torenți acolo unde se micșorează panta; con de dejecție.

aluviune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alluvion, lat. alluvio)

1. material detritic transportat și depus de apele curgătoare.

ambala

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. /s’/emballer)

1. tr. a împacheta pentru transportat.
2. a face un motor să depășească turația normală.
3. refl. (despre cai) a-și lua avânt.
4. (fig.; despre oameni) a se lăsa purtat de mânie, de entuziasm; a se înflăcăra.