Dictionar

relief

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. relief)

1. ridicătură, proeminență (a unui obiect, a unui plan etc.).
2. figură, motiv etc. care se desprinde de pe fondul unei sculpturi; basorelief; modelaj al volumelor în pictură și grafică.
3. a scoate în ~ = a reliefa.
4. formă, contur.
5. (fig.) forță, evidențiere, strălucire.
6. conformație a pământului, sub raportul înălțimilor.
 

altorelief

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. alto relievo)

1. lucrare de sculptură cu relief puternic ieșit în afară.
 

basorelief

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. bassorilievo, fr. bas-relief)

1. sculptură în care figurile ies în relief pe un fond scund.
 

macrorelief

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. macrorelief)

1. forme majore ale reliefului unei regiuni, reprezentate prin culmi muntoase, podișuri, câmpii.
 

megarelief

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. megarelief)

1. formă de relief de mare întindere, prin continente și bazine oceanice.
 

mezorelief

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mésorelief)

1. forme de relief de dimensiuni reduse.
 

microrelief

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. microrelief, rus. mikrorelief)

1. ansamblul formelor de relief de dimensiuni mici.
 

abrupt, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abrupt, lat. abruptus)

1. I. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios.
2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal.
3. (bot.; despre un organ) terminat brusc.
4. II. formă de relief abruptă.
5. porțiune de teren cu pantă foarte înclinată.
 

accent

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accent, lat. accentus)

1. intonație specială a unei silabe dintr-un cuvânt prin mărirea intensității vocii.
2. semn grafic care indică această intonație.
3. (muz.) emisiune mai intensă a unui sunet, a unui acord.
4. mod specific de a vorbi o limbă, un dialect.
5. inflexiune afectivă a vocii.
6. (fig.) importanță.
7. a pune ~ul (pe) = a sublinia, a scoate în relief.
 

accentua

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accentuer)

1. tr. a scoate în evidență prin accent.
2. (fig.) a reliefa, a sublinia.
3. refl. (fig.) a se mări, a crește treptat.
 

agestru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agestre)

1. formă de relief în evantai, rezultată din acumularea materialului transportat de torenți acolo unde se micșorează panta; con de dejecție.
 

agradare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. aggradation)

1. înălțare a albiei unui râu prin aluviuni; ridicare a suprafeței reliefului prin depuneri de materiale.
 

alfabet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alphabet, lat. alphabetum)

1. sistem de semne grafice (litere) într-o ordine convențională, care redau sunetele de bază ale unei limbi.
2. ~ telegrafic = alfabet reprezentând combinațiile de semnale ale unui cod telegrafic; ~ Braille /brai/ = alfabet convențional cu semnele în relief pentru nevăzători.
3. (inform.) totalitatea simbolurilor la baza unui limbaj de programare.
4. (fig.) minimum de cunoștințe (necesare).