micicula

Parte de vorbire:  vb. refl. (Banat)  
Etimologie: (cf. mic)

1. a nu crește, rămânând mic; a se pipernici.

miciman

Parte de vorbire:  s.m. (desuet)  
Etimologie: (rus. мичман)

1. grad de subofițer în marină; persoana cu acest grad.

miciurinian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. mitchourinien)

1. I. care aparține miciurinismului, privitor la miciurinism, care se întemeiază pe miciurinism; miciurinist.
2. II. adept al miciurinismului; miciurinist.

miciurinism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (Miciurin, n. pr. + -ism)

1. teorie elaborată de V. Miciurin, care se referă la metodele de hibridare artificială, de educare dirijată și de selecție artificială a organismelor.

miciurinist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (Miciurin + -ist)

1. I. referitor la miciurinism, propriu miciurinismului (teorie care, contestând principiile genetice ale lui Gregor Mendel, se referă la metodele de hibridizare artificială, de educare dirijată și de selecție artificială a organismelor).
2. care se întemeiază pe miciurinism; (rar) miciurinian.
3. legat de savantul sovietic Ivan Vladimirovici Miciurin, de opera sa, de teoriile sale.
4. II. adept al miciurinismului; miciurinian.

absidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abside, lat. absida)

1. nișă în formă semicirculară situată în continuarea navei centrale a unei bazilici sau biserici.

absidial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. absidial)

1. referitor la absidă (extremitatea semicirculară al unei biserici).
2. (var.) absidal.

abțibild

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Abziehbild)

1. mic desen colorat gumat pe o parte, care se aplică pe o suprafață netedă.
2. (fam.; pl.) nimicuri, mărunțișuri; mici șmecherii.

acarieni

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acariens)

1. pl. ordin de arahnide mici, înaripate, parazite.

acetilenic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acétylénique)

1. (despre compuși chimici) derivat din acetilenă.
2. hidrocarburi ~ce = alchine.

acționalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actionnalisme)

1. analiză ce se bazează, în explicarea dinamicii vieții sociale sau a naturii umane, pe conceptul de acțiune.