mendeleeviu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mendélévium)

1. element transuranic sintetic din grupa actinidelor.

mendelian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. mendélien)

1. I. referitor la mendelism (principiile eredității, formulate de Gregor Mendel, care reprezintă baza geneticii); mendelist.
2. II. adept al mendelismului; mendelist.

mendelism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mendélisme)

1. concepție biologică potrivit căreia transmiterea caracterelor ereditare se face după anumite legi fixe, independent de acțiunea și influența mediului exterior asupra organismului.

mendelist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. mendéliste)

1. I. referitor la mendelism (principiile eredității, formulate de Gregor Mendel, care reprezintă baza geneticii); mendelian.
2. II. adept al mendelismului; mendelian.

mendelist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. mendéliste)

1. I. referitor la mendelism (principiile eredității, formulate de Gregor Mendel, care reprezintă baza geneticii); mendelian.
2. II. adept al mendelismului; mendelian.

miciurinist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (Miciurin + -ist)

1. I. referitor la miciurinism, propriu miciurinismului (teorie care, contestând principiile genetice ale lui Gregor Mendel, se referă la metodele de hibridizare artificială, de educare dirijată și de selecție artificială a organismelor).
2. care se întemeiază pe miciurinism; (rar) miciurinian.
3. legat de savantul sovietic Ivan Vladimirovici Miciurin, de opera sa, de teoriile sale.
4. II. adept al miciurinismului; miciurinian.

mendelian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. mendélien)

1. I. referitor la mendelism (principiile eredității, formulate de Gregor Mendel, care reprezintă baza geneticii); mendelist.
2. II. adept al mendelismului; mendelist.