acadian, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. acadien)

1. s.n. a doua perioadă a cambrianului.
2. adj. care aparține acadianului, privitor la acadian.

administrativ, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. administratif, lat. administrativus)

1. I. care aparține administrației, privitor la administrație.
2. care face parte dintr-o administrație publică sau privată; care privește personalul administrației.
3. care emană de la un organ de administrație.
4. pe cale ~ă = prin organele de administrație.
5. aparat ~ = totalitatea serviciilor și a personalului dintr-o instituție, dintr-un stat.
6. drept ~ = ansamblu de norme care reglementează funcționarea administrației publice.
7. II. instituție de administrație; serviciu însărcinat cu administrarea unei companii et cetera; gospodărie.

adventist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (engl. adventist, fr. adventiste)

1. (adept) al adventismului.
2. I. care aparține adventismului, privitor la adventism.
3. II. (religie) credincios care așteaptă o nouă venire a lui Hristos pe pământ.

afazic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. aphasique)

1. I. de afazie, privitor la afazie.
2. care suferă de afazie (pierderea capacității de a vorbi sau de a înțelege limbajul).
3. II. persoană care suferă de afazie.

albanez, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f., III. s.f.  
Etimologie: (fr. albanis, it. albanese)

1. I. care aparține Albaniei sau populației ei, privitor la Albania sau la populația ei.
2. II. persoană care face parte din populația de bază a Albaniei sau este originară din Albania.
3. III. limbă indo-europeană vorbită în Albania.

antitrinitar, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. antitrinitaire)

1. I. privitor la antitrinitarism.
2. care neagă dogma Sfintei Treimi.
3. II. adept al antitrinitarismului.
4. creștin care nu recunoaște Trinitatea și neagă divinitatea lui Isus Hristos.
5. membru al unei secte care respinge dogma Sfintei Treimi.