administrativ, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. administratif, lat. administrativus)

1. I. care aparține administrației, privitor la administrație.
2. care face parte dintr-o administrație publică sau privată; care privește personalul administrației.
3. care emană de la un organ de administrație.
4. pe cale ~ă = prin organele de administrație.
5. aparat ~ = totalitatea serviciilor și a personalului dintr-o instituție, dintr-un stat.
6. drept ~ = ansamblu de norme care reglementează funcționarea administrației publice.
7. II. instituție de administrație; serviciu însărcinat cu administrarea unei companii et cetera; gospodărie.

arhicancelar

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. archichancelier)

1. demnitar, în imperiul francez, în fruntea serviciilor justiției sau administrației; protonotar; prim-cancelar.
2. (ist.) demnitar al Imperiului Napoleonian.

conservator 2, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. conservateur, lat. conservator)

1. adj. care conservă, conservativ2, conservatorist.
2. atașat de instituțiile trecutului, refractar la ceea ce este nou.
3. partid ~ (și s. m. pl.) = denumire a unor partide valorificând tradiția în plan politic și ideologic.
4. s. m. f. cel care îngrijește piesele dintr-un muzeu; custode.
5. s. n. instituție specializată, subordonată administrației poștale, unde sunt păstrate colecții filatelice.
6. ~ de ulei = rezervor metalic deasupra capacului unor transformatoare electrice care folosesc ca izolant uleiul.

departament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. département)

1. ramură importantă a administrației de stat sau a unei instituții; (în unele țări) minister.
2. ~ de stat = titulatura oficială a Ministerului Afacerilor Externe al S. U. A.
3. unitate administrativ-teritorială în Franța.

descentraliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. décentraliser)

1. a acorda autonomie (administrativă) organelor locale ale administrației de stat.

legiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. légion, lat. legio)

1. unitate de bază a armatei romane cu un efectiv între 4200 și 6000 de oameni, în cohorte, manipule și centurii.
2. nume ale unor formații militare neregulate din diferite epoci.
3. ~a de onoare = unul dintre cele mai înalte ordine, în Franța, care se acordă pentru merite militare și civile; ~a străină = (în Franța și Spania) corp de armată din mercenari, cu garnizoana în colonii, destinat asigurării autorității statului și administrației colonialiste.
4. (fig.) mulțime organizată; ceată.