alguazil

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. alguazil, sp. alguacil)

1. (în trecut, în Spania) agent de poliție care îndeplinea în același timp funcțiile de executor judecătoresc, sergent orășenesc și jandarm.

falangă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. phalange, lat., gr. phalanx)

1. formație de soldați spartani sau macedoneni pedestri, cu lănci lungi, care atacau în rânduri compacte; (p. ext.) corp de soldați, trupă, armată.
2. (fig.) grup de oameni strâns uniți, care luptă pentru o cauză comună.
3. (în doctrina socială utopică a lui Fourier) celulă de bază a viitoarei orânduiri sociale, care avea să efectueze diferite munci.
4. grupare politică fascistă (din Spania).
5. fiecare dintre oasele care formează scheletul degetelor.

juntă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. junta, fr. junte)

1. (în unele țări din America Latină și Spania) organ colectiv sau organizație politică.
2. (în țările din America Latină) guvern dictatorial.
3. (în Anglia) grup ocult de personalități influente.

labrador (3)

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (sp. labrador)

1. (în Spania) persoană care lucrează la cultivarea pământului; plugar.

legiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. légion, lat. legio)

1. unitate de bază a armatei romane cu un efectiv între 4200 și 6000 de oameni, în cohorte, manipule și centurii.
2. nume ale unor formații militare neregulate din diferite epoci.
3. ~a de onoare = unul dintre cele mai înalte ordine, în Franța, care se acordă pentru merite militare și civile; ~a străină = (în Franța și Spania) corp de armată din mercenari, cu garnizoana în colonii, destinat asigurării autorității statului și administrației colonialiste.
4. (fig.) mulțime organizată; ceată.

valencian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. valencien)

1. (locuitor) din Valencia (Spania).
2. (s. n.) dialect catalan occidental.