Dictionar

sergent

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sergent)

1. grad militar superior celui de caporal.
2. ~ -major = primul grad militar acordat subofițerilor.
 

alguazil

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. alguazil, sp. alguacil)

1. (în trecut, în Spania) agent de poliție care îndeplinea în același timp funcțiile de executor judecătoresc, sergent orășenesc și jandarm.
 

caporal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caporal, it. caporale)

1. grad militar între fruntaș și sergent.
 

plutonier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (pluton + -ier)

1. grad de subofițer, superior sergentului major.
 

subofițer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. sous-officier)

1. grad superior sergentului și inferior sublocotenentului.
 

reangajare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. reangaja)

1. acțiunea de a (se) reangaja și rezultatul ei; angajare nouă.
2. (în vechea armată) act de rămânere în cadrele active ale armatei ale unor grade inferioare (sergenți), care primeau primul grad de subofițer.