Dictionar

colorat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT tinctus
2. FR coloré
3. EN coloured
4. DE gefärbt; getönt; bunt
5. RU окрaщенный
6. HU színes, festett
 

colorație

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT coloratio
2. FR coloration
3. EN colouring
4. DE Färbung
5. RU окрaщивaние
6. HU színeződés
 

colorație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( fr. coloration)

1. colorare.
2. metodă de laborator, constând în tratarea preparatelor microscopice, după o prealabilă fixare, cu diferiți coloranți.
 

coloratură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Koloratur, it. coloratura)

1. manieră de interpretare vocală care permite interpretului să-și afirme virtuozitatea tehnică, executând rulade, triluri etc.
2. soprană de ~ = soprană care interpretează în această manieră.
3. bogăție de culori; colorit.
 

decolorat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT decoloratus
2. FR décoloré; déteint
3. EN decolorate
4. DE farblos; entfärbt
5. RU обесцвеченный
6. HU színtelen, színehagyott, színétvesztett
 

subcolorat; slab colorat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT subcoloratus
2. FR faiblement coloré
3. EN slightly coloured
4. DE leicht gefärbt; etwas gefärbt
5. RU слaбо окрaшенный
6. HU alig színes; gyengén színes
 

viu colorat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT vivide coloratus; lucide
2. FR brillant; vif; vive
3. EN vivid; igneous; bright; brillant; lucid; clear
4. DE lebhaft (Farbe); leuchtend (Farbe)
5. RU оживленно окрaшенный
6. HU élénk színű
 

abțibild

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Abziehbild)

1. mic desen colorat gumat pe o parte, care se aplică pe o suprafață netedă.
2. (fam.; pl.) nimicuri, mărunțișuri; mici șmecherii.
 

acidorezistență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acido-résistance)

1. rezistență a unor materiale, corpuri etc. la acțiunea agresivă a acizilor.
2. proprietate a unor bacterii colorate cu anilină de a rezista la acțiunea decolorantă a acizilor.
 

acrocianoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrocyanose)

1. colorație violacee a extremităților membrelor, datorată unei tulburări a circulației sângelui.
 

acroeritroză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acro-érythrose)

1. (med.) colorație în roșu a extremităților.
 

acromaturie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achromaturie)

1. eliminare de urină decolorată.
 

actinie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinie)

1. animal marin inferior, din încrengătura celenteratelor, cu gura înconjurată de tentacule frumos colorate, fixat pe stânci; anemonă-de-mare.