Dictionar

anilină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aniline)

1. lichid uleios, incolor, cu miros specific, din gudroanele cărbunilor de pământ, folosit în sinteza coloranților, a medicamentelor etc.; aminobenzen.
 

vanilină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vanilline)

1. substanță organică foarte aromată, din fructul vaniliei, care se poate prepara și sintetic, folosită în alimentație și parfumerie.
 

acidorezistență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acido-résistance)

1. rezistență a unor materiale, corpuri etc. la acțiunea agresivă a acizilor.
2. proprietate a unor bacterii colorate cu anilină de a rezista la acțiunea decolorantă a acizilor.
 

aminobenzen

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. aminobenzène)

1. (chimie) lichid toxic incolor extras din gudroanele cărbunilor de pământ și folosit în industria coloranților; anilină.
 

anilism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anilisme)

1. intoxicație acută sau cronică cu anilină (prin inhalare, ingerare și contact cu pielea, inclusiv sub formă de vapori).
 

crisoidină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chrysoïdine)

1. colorant bazic galben, plecând de la anilină, care se folosește pentru colorarea pieilor și a hârtiei, precum și în fotografie pentru impregnarea gelatinei în scopul opacizării emulsiei fotosensibile.
 

indigo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., port. indigo)

1. s. m. culoare a spectrului solar, între albastru și violet.
2. colorant albastru-violet, care se extrage din indigofere sau din anilină.
3. hârtie-carbon.
4. adj. inv., s. n. (de) culoare albastru-violet.
 

pioctanină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pyoktanine)

1. materie colorantă din anilină, cu proprietăți antibacteriene.