coloratură
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (germ. Koloratur, it. coloratura)
Etimologie: (germ. Koloratur, it. coloratura)
1. manieră de interpretare vocală care permite interpretului să-și afirme virtuozitatea tehnică, executând rulade, triluri etc.
2. soprană de ~ = soprană care interpretează în această manieră.
3. bogăție de culori; colorit.