lucid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lucide)

1. conștient; (fig.) treaz.
2. care judecă limpede, cu mintea clară.

luciditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lucidité)

1. claritate în gândire.
2. deplinătate a facultăților intelectuale; stare de conștiență.

opac; mat; netransparent; nepelucid

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT opacus; haud lucidus; impellucidus
2. FR opaque; mat; dépoli; terne
3. EN mat; lustreless; opaque; pale; subdued; not transparent
4. DE matt; undurchsichtig; glanzlos
5. RU мaтовый; туслый
6. HU fénytelen; matt; átlátszatlan

amilază

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amylase)

1. (biochimie) enzimă care provoacă hidroliza amidonului și a glucidelor; diastază.
2. ~ salivară = enzimă găsită în salivă care descompune amidonul în maltoză și dextrină; ptialină.
3. ~ pancreatică = enzimă digestivă secretată de glandele pancreatice, activă în sucul pancreatic, cu funcția principală de a ajuta la digerarea carbohidraților din alimentele ingerate.

andradit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. andradite)

1. varietate de granat incolor sau brun, verde, negru, translucid.

balon 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ballon)

1. vehicul aerian dintr-un corp sferic umplut cu un gaz mai ușor decât aerul, la care este atașată o nacelă.
2. (fam.) a lua (pe cineva) în ~ = a face glume pe seama cuiva.
3. bășică de cauciuc foarte subțire, asemănătoare unei mingi, cu care se joacă copiii.
4. minge (de fotbal, de baschet etc.).
5. (mar.) velă triunghiulară la ambarcațiile de regate.
6. înveliș transparent sau translucid, etanș, care închide corpul luminos al unei lămpi electrice, al unui tub electronic etc.
7. vas de formă sferică pentru anumite reacții chimice (de laborator).

calcedonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calcédonie)

1. varietate de cuarț translucidă, cristalizată, albă, cenușie sau albăstruie, piatră semiprețioasă, abraziv etc.

colibacil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colibacille)

1. bacil în intestinul gros, care degradează proteinele și glucidele și care poate deveni patogen în anumite cazuri.

conștient, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. conscient)

1. care își dă seama de realitatea înconjurătoare.
2. care își dă seama de posibilitățile proprii, de rolul care îi revine în societate; lucid.
3. care realizează scopuri dinainte fixate.