Dictionar

agranulocit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agranulocyte)

1. (biochimie) globulă albă care are puține granule citoplasmatice și o cantitate limitată de citoplasmă (spre deosebire de granulocit); leucocită negranulată.
 

aloxan

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. alloxane, engl. alloxan)

1. (biochimie) produs de oxidare a acidului uric cu acțiune distructivă asupra celulelor pancreatice (capabil de a induce diabet).
 

amilază

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amylase)

1. (biochimie) enzimă care provoacă hidroliza amidonului și a glucidelor; diastază.
2. ~ salivară = enzimă găsită în salivă care descompune amidonul în maltoză și dextrină; ptialină.
3. ~ pancreatică = enzimă digestivă secretată de glandele pancreatice, activă în sucul pancreatic, cu funcția principală de a ajuta la digerarea carbohidraților din alimentele ingerate.
 

anabolizant, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. anabolisant)

1. I. care activează sau facilitează anabolismul.
2. II. (biochimie) substanță care facilitează sau augmentează fenomenele de anabolism, adică producția tisulară, în special masa musculară.
 

ascorbic

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ascorbique)

1. despre sau aparținând vitaminei C sau derivaților săi.
2. (biochimie) acid ~ = acid organic cu proprietăți antioxidante, prezent într-o formă particulară în lămâi, sucuri de fructe (în special citrice) și legume proaspete; vitamina C.
 

axeroftol

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. axerophtol)

1. (biochimie) vitamină liposolubilă indispensabilă pentru buna funcționare a ochilor, oaselor și pielii; vitamina A.