Dictionar

vitamină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vitamine, germ. Vitamin)

1. denumire dată unor compuși organici complecși necesari organismului pentru activitatea sa vitală.
 

antivitamină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antivitamine)

1. substanță cu acțiune contrară unei vitamine.
 

hidrovitamină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hydrovitamine)

1. vitamină solubilă în apă.
 

multivitamină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. multivitamin)

1. compus organic complex cu mai multe vitamine.
 

polivitamină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. polyvitamine)

1. preparat farmaceutic care conține un complex de vitamine.
 

provitamină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. provitamine)

1. substanță inactivă din alimente, pe care organismul o transformă în vitamină activă.
 

vitamina B

Parte de vorbire:  loc. nom.  
Etimologie: (compus)

1. (biochimie) vitamină solubilă în apă care joacă un rol chimic esențial în metabolismul celular (* reprezintă o familie de opt vitamine distincte).
 

adermină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adermine)

1. (biol.) vitamină solubilă în apă care există în multe forme și care participă în special la metabolismul lipidelor; piridoxină, vitamina B6.
 

ascorbic

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ascorbique)

1. despre sau aparținând vitaminei C sau derivaților săi.
2. (biochimie) acid ~ = acid organic cu proprietăți antioxidante, prezent într-o formă particulară în lămâi, sucuri de fructe (în special citrice) și legume proaspete; vitamina C.
 

axeroftol

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. axerophtol)

1. (biochimie) vitamină liposolubilă indispensabilă pentru buna funcționare a ochilor, oaselor și pielii; vitamina A.
 

biotest

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (bio- + test)

1. metodă standard pentru măsurarea modului în care o substanță (vitamină, hormon sau un îngrășământ) acționează asupra unui organism sau asupra unui țesut din acel organism; test biologic.
 

biotină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. biotine)

1. (biochimie) vitamină solubilă în apă care participă la metabolismul acizilor grași, carbohidraților și aminoacizilor și la sinteza vitaminelor B9 și B12; vitamina B7, vitamina H.
2. (* este cunoscută în Franța și în alte țări ca vitamina B8.)
 

calciferol

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. calciférol)

1. (biochimie) una dintre formele vitaminei D, o vitamină liposolubilă care previne rahitismul; vitamina D2.