alobioză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allobiose)

1. schimbare a modului de viață al unui organism la modificarea condițiilor de mediu.

biotest

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (bio- + test)

1. metodă standard pentru măsurarea modului în care o substanță (vitamină, hormon sau un îngrășământ) acționează asupra unui organism sau asupra unui țesut din acel organism; test biologic.

bizantinism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. byzantinisme)

1. caracter, influență bizantină (în arhitectură, ornamentație).
2. stil specific culturii și artei, modului de viață și mentalității din Imperiul Bizantin; mod de a acționa prin corupție, dezordine (politică) și intrigă.
3. predilecție pentru disputele subtile și inutile.

cimentometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ciment + -metru2)

1. aparat pentru determinarea modului de distribuire a cimentului în spațiul dintre coloana unei sonde și teren.

codicologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. codicologie)

1. disciplină a paleografiei care studiază manuscrisele nu ca purtătoare ale unui text, ci ca obiecte de sine stătătoare (studierea materialelor folosite la realizarea manuscriselor și modul de punere în practică).
2. istorie a colecțiilor, a modului și a condițiilor de păstrare etc. a manuscriselor.

doric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dorique, lat. doricus, gr. dorikos)

1. ordin ~ = ordin arhitectonic în Grecia antică, caracterizat prin robustețe și sobrietate, prin coloane fără bază, cu friza decorată cu triglife și metope.
2. (despre elemente arhitecturale, clădiri) în stil doric.
3. (muz.) mod ~ = mod melodic a cărui scară muzicală se deosebește de cea a modului minor natural prin faptul că treapta a 4-a urcată, în loc să formeze cu tonica o sextă mică, formează o sextă mare.