doric, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. dorique, lat. doricus, gr. dorikos)
Etimologie: (fr. dorique, lat. doricus, gr. dorikos)
1. ordin ~ = ordin arhitectonic în Grecia antică, caracterizat prin robustețe și sobrietate, prin coloane fără bază, cu friza decorată cu triglife și metope.
2. (despre elemente arhitecturale, clădiri) în stil doric.
3. (muz.) mod ~ = mod melodic a cărui scară muzicală se deosebește de cea a modului minor natural prin faptul că treapta a 4-a urcată, în loc să formeze cu tonica o sextă mică, formează o sextă mare.