alogenetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allogénétique)

1. referitor la alogeneză.
2. care se deosebește prin natură și origine de mediul în care se află; alogen.

diagnoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diagnose)

1. diagnostic (1).
2. identificare a unui fenomen pe baza descrierii stării sale prezente.
3. descriere sumară a unei plante, care o deosebește de altele.
4. (cib.) examen destinat a detecta erorile într-un program, în datele sau în circuitele unei mașini.

doric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dorique, lat. doricus, gr. dorikos)

1. ordin ~ = ordin arhitectonic în Grecia antică, caracterizat prin robustețe și sobrietate, prin coloane fără bază, cu friza decorată cu triglife și metope.
2. (despre elemente arhitecturale, clădiri) în stil doric.
3. (muz.) mod ~ = mod melodic a cărui scară muzicală se deosebește de cea a modului minor natural prin faptul că treapta a 4-a urcată, în loc să formeze cu tonica o sextă mică, formează o sextă mare.

frigic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. phrygisch)

1. (muz.) mod ~ = mod melodic a cărui scară muzicală se deosebește de cea a modului minor natural prin faptul că treapta a II-a, coborâtă, în loc să formeze cu tonica o secundă mare, formează o secundă mică.

individuație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. individuation)

1. (psih.) ceea ce deosebește un individ de altul.

lidic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. lydisch)

1. (muz.) mod ~ = mod melodic a cărui scară muzicală se deosebește de cea a modului major prin faptul că treapta a IV-a urcată, în loc să formeze cu tonica o cvartă perfectă, formează o cvartă mărită; lidian (II).