Diagnostic

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diagnostic, gr. diagnostikos)

1. determinarea de către medic a unei boli pe baza manifestărilor clinice şi de laborator; diagnoză.

2. (fig.) previziune, ipoteză pornind de la anumite semne.

---

Citodiagnostic

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cytodiagnostic)

1. diagnostic bazat pe examenul microscopic al ţesuturilor prelevate din organism; citoscopie.

---

Cromodiagnostic

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chromodiagnostic)

1. metodă de diagnosticare a tulburărilor funcţionale prin înregistrarea circuitului unei substanţe colorate introduse în organism.

---

Diagnostica

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. diagnostiquer)

1. a recunoaște, a determina o boală după simptomele ei; a pune un diagnostic.

2. (fig.) a identifica o problemă din observații, verificări sau teste.

---

Diagnosticabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. diagnosticable)

1. care poate fi diagnosticat.

---

Diagnosticare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. diagnostica)

1. faptul de a diagnostica; stabilire a diagnosticului unui bolnav.

2. (prin ext.) precizare a unui anumit punct de vedere.

---

Diagnostician, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (engl. diagnostician)

1. medic specialist în diagnosticarea bolilor.

2. persoană care diagnostichează (în special un medic).

---

Acatalepsie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acatalepsie)

1. (la scepticii greci) renunţare din principiu de a mai căuta soluţia unei probleme; imposibilitatea de a atinge certitudinea.

2. (med.) nesiguranţă în punerea unui diagnostic.

3. (med.) boală care atacă creierul și îi privează pe cei atacați de capacitatea de a înțelege un lucru, de a urma un raționament.

---

Atomoterapie

Parte de vorbire: s.
Origine: (atom + -terapie2)

1. aplicare a izotopilor radioactivi în diagnosticare şi tratament.

---

Audiolog, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Audiologe)

1. medic specialist în audiologie.

2. profesionist din domeniul sănătății care diagnostichează, tratează și/sau gestionează tulburările de auz și echilibru.

---

Auriculoterapie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. auriculothérapie)

1. ramură a medicinei care foloseşte pavilionul urechii pentru diagnostic şi tratament.

---

Ausculta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ausculter, lat. auscultare)

1. a asculta cu urechea sau cu stetoscopul zgomotele inimii ori plămânilor pentru diagnostic.

---

Autodiagnoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. autodiagnosis)

1. diagnostic pus de bolnavul însuşi.

---