bornă
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. borne)
Etimologie: (fr. borne)
1. stâlp de marcaj din beton, lemn etc., la marginea drumurilor, de-a lungul unei frontiere etc.
2. piesă metalică aparținând circuitului electric interior al unui aparat, al unei mașini sau instalații, care asigură legătura cu un alt circuit.