Dictionar

curgător; fluid

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT liquidus
2. FR fluide
3. EN liquid
4. DE flüssig; fließend
5. RU жидкий
6. HU folyó, folyékony; cseppfolyós
 

etilfluid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éthylfluide)

1. amestec de tetractil de plumb cu bromură de metil și naftalină clorurată, folosită pentru îmbunătățirea calităților antidetonante ale benzinei.
 

fluid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fluide, lat. fluidus)

1. adj. (despre corpuri) care curge.
2. (despre circulația rutieră) fără ambuteiaje, fluent (2).
3. s. n. corp lichid sau gazos care-și modifică forma sub acțiunea unor forțe oricât de mici.
4. (fig.) suflu, impuls, curent; emanație.
 

fluidal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. fluidal)

1. (respre roci) cu aspect de fluid; care curge.
 

fluidic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fluidique)

1. referitor la fluide; caracteristic unui fluid.
 

fluidifiant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fluidifiant)

1. (substanță) care micșorează viscozitatea unui fluid vâscos.
2. (medicament) care face secrețiile bronhice mai fluide.
 

absorbit, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (absorbi)

1. adj., s.n. (fluid) încorporat de o substanță absorbantă.
2. adj. (fig.) preocupat; captivat.
 

aerodinamic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérodynamique)

1. adj. referitor la aerodinamică.
2. (despre vehicule sau profilul lor) construit în așa fel, încât să întâmpine la înaintare o rezistență minimă la frecarea cu aerul.
3. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază mișcarea corpurilor într-un mediu gazos.
 

aerosoloterapie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aérosolthérapie)

1. (med.) terapie care constă în administrarea de aerosoli pe căile respiratorii, în general pentru a administra medicamente care vor acționa local asupra căilor respiratorii, pentru a umidifica tractul respirator sau pentru a fluidifica secrețiile bronșice.
 

aerostatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérostatique)

1. adj. referitor la aerostatică.
2. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază echilibrul gazelor, precum și tehnica construirii și dirijării aerostatelor.
 

aflux

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. afflux, lat. affluxus)

1. deplasare a unui fluid în direcția unui sistem de colectare.
2. afluență (2).
3. acumulare a unui lichid într-o parte a corpului.
 

ajutaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. ajutage, ajoutage)

1. tub scurt și îngust, adaptat la deschizătura de curgere a unor fluide, pentru a regla debitul; duză.
2. dispozitiv pentru reglarea debitului unui lichid sau gaz.
3. lucru adăugat la altul.