Dictionar

alohton, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allochtone)

1. (despre roci) care a suferit deplasări față de locul inițial de formare.
2. (despre specii, populații) originar din alte regiuni geografice.
 

altera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. altérer, lat. alterare)

1. refl a se descompune; (despre alimente) a se strica.
2. (despre roci) a (se) dezagrega.
3. (lingv.; despre sunete) a-și modifica pronunțarea sub influența altui sunet.
4. tr. a denatura adevărul.
5. (muz.) a se modifica înălțimea unui sunet.
 

alternant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alternant)

1. care alternează.
2. (despre anumite roci) compus din straturi alternative.
3. (med.) puls ~ = aritmie caracterizată printr-o alternanță de pulsații normale și pulsații slabe.
 

autigen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autigène)

1. (despre un component al unei roci) format o dată cu roca.
 

calcifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. calcifère; cf. lat. calx, calcis „var”, ferre „a purta”)

1. (despre roci) care conține calciu.
 

carbonifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. carbonifère)

1. adj. (despre terenuri, roci) care conține zăcăminte de cărbune.
2. referitor la cărbunele de pământ, la extracția și prelucrarea lui.
3. adj., s. n. (din) penultima perioadă a paleozoicului, în care s-au format bogate zăcăminte de cărbuni.