OK
X
cărbuneală
Parte de vorbire:
s.f. (popular)
Etimologie: (cărbune + -eală)
1.
mânjire
cu
o
materie
neagră
(cărbune,
funingine
etc.);
înnegreală,
înnegrire.
abataj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)
1.
acțiunea
de
a
extrage
minereu
într-o
mină.
2.
loc
de
extragere
a
unui
minereu,
a
unei
roci
dintr-un
zăcământ;
operația
însăși.
3.
~
frontal
=
abataj
al
minereului
făcut
pe
un
front
foarte
lung
în
direcția
filonului.
4.
ciocan
de
~
=
instrument
acționat
cu
aer
comprimat,
cu
ajutorul
căruia
se
desprinde
cărbunele
în
straturile
cu
înclinație
mare.
5.
doborâre
a
arborilor
în
exploatările
forestiere.
6.
acțiunea
de
a
ucide
un
animal;
sacrificare
a
animalelor,
la
abator.
7.
(marinărie)
înclinare
a
unei
nave
spre
a
putea
fi
carenată;
carenaj.
ancrasa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. encrasser)
1.
refl.
(tehn.;
despre
piese)
a
se
acoperi
cu
un
strat
de
cărbune,
de
ulei
ars,
care
împiedică
funcționarea
normală.
2.
(despre
un
tipar)
a
se
îmbâcsi.
ANTRAC(O)-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. anthrac/o/-, cf. gr. anthrax, -akos)
1.
„cărbune”.
antracit
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anthracite)
1.
cărbune
natural
superior,
negru-sticlos,
cu
un
procent
mare
de
carbon.
antracosilicoză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anthracosilicose)
1.
pneumoconioză
provocată
de
inhalarea
pulberilor
de
cărbune
și
de
silice.
antracoză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anthracose)
1.
pneumoconioză
datorată
inhalării
pulberii
de
cărbune.