Dictionar

 

acoperitură

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (acoperi + -tură)

1. punere, așezare a unui obiect deasupra altuia pentru a-l înveli, a-l ascunde, a-l apăra et cetera; acoperire.
 
 

acantocarp, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acanthocarpe)

1. (despre plante) cu fructul acoperit de țepi.
 

ai

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aï)

1. mic mamifer arboricol, cu capul acoperit cu o blană moale, cenușie, din America de Sud și Madagascar.
 

alitare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. alitage)

1. acoperire a suprafeței oțelului cu pulbere sau cu un aliaj de aluminiu; calorizare.