OK
X
alonim
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. allonym)
1.
s.
n.
nume
cunoscut
(al
altei
persoane)
cu
care
cineva
semnează
o
lucrare.
2.
adj.
(despre
lucrări)
semnat
cu
numele
altuia.
antimeridian
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. antiméridien)
1.
meridian
diametral
opus
altuia.
antonim
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. antonyme)
1.
cuvânt
cu
sens
opus
altui
cuvânt
(ex.
~ul
lui
„mare”
este
„mic”).
2.
joc
care
cere
să
se
caute
un
cuvânt
opus
altuia,
indicat
sau
care
reiese
dintr-o
definiție.
asimilare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: ( asimila)
1.
acțiunea
de
a
asimila.
2.
fenomen
fonetic,
transformarea
unui
sunet
sub
influența
altuia
aflat
în
apropiere,
în
sensul
dobândirii
unei
caracteristici
asemănătoare;
asimilație.
3.
~
progresivă
=
asimilare
realizată
din
sunetul
anterior;
~
regresivă
=
asimilare
realizată
din
sunetul
posterior.
concesie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. concession, lat. concessio)
1.
cedare,
renunțare
(la
ceva)
în
interesul
altuia.
2.
compromis.
3.
figură
retorică
constând
din
acordarea
unei
aprobări
părții
adverse
pentru
a
o
putea
respinge
mai
apoi
cu
ușurință;
epitropă.
concurent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. concurrent, lat. concurrens)
1.
adj.
care
face
concurență
altuia.
2.
(mat.;
despre
linii,
planuri)
care
au
un
punct,
o
dreaptă
comună,
care
se
intersectează.
3.
care
tinde
către
același
rezultat.
4.
s.
m.
f.
participant
la
o
competiție
sportivă.
5.
negustor,
producător
care
face
concurență
altora.