Dictionar

Rezultate secundare (Sunetul):

Acorda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accorder, lat. accordare)

1. a da; a concede; a atribui.

2. a stabili un acord (4) între cuvintele unei propoziţii.

3. a da coardelor, sunetului unui instrument muzical un anumit ton.

4. a sintoniza.


Alfa 1

Parte de vorbire: s.m. inv.
Origine: (fr., gr. alpha)

1. prima literă a alfabetului grecesc (α, Α), corespunzând sunetului a.

2. ~ şi omega = începutul şi sfârşitul.

3. (fiz.) particulă ~ = particulă din doi protoni şi doi neutroni; radiaţie ~ = radiaţie din particule alfa.


Ambitus

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Ambitus, lat. ambitus)

1. întindere a unei voci, a unui instrument, de la sunetul cel mai grav până la cel mai acut; diapazon (2).

2. (p. ext.) evantai, gamă (a posibilităţilor).


Ambușură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. embouchure)

1. (muz.) partea superioară a unui instrument de suflat care se pune în gură pentru a produce sunetul; muștiuc.


Armonică

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Harmonika, it. armonica)

1. instrument muzical portativ cu ancii metalice, în care sunetul este produs prin vibraţia unei coloane de aer cu un burduf manevrat manual.

2. muzicuţă (de gură).


Asimilare

Parte de vorbire: s.
Origine: ( asimila)

1. acţiunea de a asimila.

2. fenomen fonetic, transformarea unui sunet sub influenţa altuia aflat în apropiere, în sensul dobândirii unei caracteristici asemănătoare; asimilaţie.

3. ~ progresivă = asimilare realizată din sunetul anterior; ~ regresivă = asimilare realizată din sunetul posterior.