OK
X
-HTON
Parte de vorbire:
sufix
Etimologie: (gr. khthon „pământ”)
1.
„pământ,
ținut,
țară”.
-TON
Parte de vorbire:
sufix
Etimologie: (gr. tonos „vigoare, tensiune”)
1.
„tensiune,
inflexiune,
accent”.
abioseston
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abioseston)
1.
(biologie)
mulțimea
particulelor
detritice
suspendate
în
apă
(sărată
sau
dulce);
totalitatea
componentelor
moarte
dintr-un
seston;
seston
abiotic;
tripton.
acroton
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
acrotonus
2.
FR
acrotone
3.
EN
acrotonus
4.
DE
akroton
5.
RU
aкротонический
6.
HU
akrotonikus,
csúcsig
egybenőtt,
fejlettebb
terminális
részű
acroton
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. acrotonus)
1.
concrescut
prin
vârf.
2.
(despre
foliole)
cu
porțiunea
terminală
mai
dezvoltată.
3.
(despre
orhidee)
care
are
anterele
concrescute,
prin
vârf,
cu
rostelul.
aditon
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., gr. adyton)
1.
(ant.)
încăpere
secretă
a
unui
templu
grecesc.
abacterian, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abactèrien, cf. grec. a „fără” + bakterion „bastonaș” )
1.
care
nu
conține,
care
este
lipsit
de
bacterii.
2.
(antonim)
bacterian.
abacteriemic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abactériémique)
1.
(med.)
care
nu
conține
bacterii,
pentru
sângele
unui
bolnav.
2.
(despre
boli)
care
nu
prezintă
microbi
în
sângele
circulant.
3.
(antonim)
bacteriemic.
abdominoscop
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abdominoscope)
1.
instrument
în
abdominoscopie
pentru
examinarea
cavității
și
a
organelor
abdominale;
peritoneoscop.
2.
(var.)
abdomenoscop.
abdominoscopie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abdominoscopie)
1.
(med.)
examinare
internă
a
abdomenului
prin
laparotomie
sau
pe
cale
endoscopică;
peritoneoscopie.
abducție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abduction, lat. abductio)
1.
mișcare
de
îndepărtare
a
unui
membru
de
planul
de
simetrie
a
corpului;
(înv.)
abducțiune.
2.
(antonime)
aducție,
(înv.)
aducțiune.
aberație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)
1.
abatere
de
la
normal
sau
corect;
(prin
ext.)
idee,
noțiune,
comportament;
aberanță;
absurditate.
2.
(biol.)
abatere
de
la
tipul
normal
al
speciei.
3.
(bot.)
abatere
importantă
față
de
tip;
formă
rezultată
pe
cale
de
mutație.
4.
(fiz.)
formare
a
unei
imagini
produse
într-un
sistem
optic.
5.
~
cromozomială
=
modificare
a
numărului
de
cromozomi
caracteristici
speciei.
6.
~
cromatică
=
defect
al
imaginilor
produse
de
lentile,
constând
în
formarea
de
irizații
pe
marginea
imaginilor.
7.
unghi
format
de
direcția
adevărată
și
de
cea
aparentă
din
care
este
văzut
un
astru
de
pe
Pământ.
8.
(var.)
(înv.)
aberațiune.
9.
(antonim)
normalitate.