Dictionar

bacterian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bactérien)

1. referitor la bacterii; (despre boli) produs de bacterii.
 

abacterian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abactèrien, cf. grec. a „fără” + bakterion „bastonaș” )

1. care nu conține, care este lipsit de bacterii.
2. (antonim) bacterian.
 

amigdalian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amygdalien)

1. (anat.) care ține de amigdale, referitor la amigdale.
2. (med.) celulită ~ă = infecție bacteriană a țesuturilor din jurul amigdalelor.
3. (med.) abces ~ = colecție de puroi în spatele amigdalelor.
 

anavaccin

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anavaccin)

1. (med.) tip de vaccin utilizat pentru a preveni anumite boli infecțioase și fabricat dintr-o anatoxină, o toxină bacteriană făcută inofensivă prin tratament chimic sau termic; vaccin cu anatoxină.
 

anită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anite)

1. (med.) inflamație a anusului sau a regiunii anale.
2. (med.) ~ streptococică = infecție bacteriană superficială legată de streptococii beta-hemolitici de grup A, care se manifestă sub forma unui eritem perianal dureros.
 

antimicrobian, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (anti- + microbian, cf. fr. antimicrobien)

1. (medicament, substanță) care acționează împotriva microbilor, bacteriilor; (produs) antibacterian.
 

azotobacterin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. azotobactérin)

1. îngrășământ bacterian alcătuit din culturi artificiale de azotobacterii; azotogen.