Dictionar

preveni

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. prévenir, lat. praevenire)

1. a înștiința dinainte; a avertiza.
2. a preîntâmpina.
3. a împlini dinainte dorințele cuiva.
 

prevenință

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (cf. fr. prévenance)

1. manieră amabilă de a avertiza, de a anticipa dorințele cuiva; prevenire.
2. (concret.) act de bunăvoință.
 

prevenitor, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n., III. adv.  
Etimologie: (preveni + -tor)

1. I. plin de solicitudine; îndatoritor, politicos, amabil.
2. II. (tehnologie) ~ de erupție = dispozitiv care se montează la gura unei sonde pentru a preveni o eventuală erupție nedorită.
3. III. cu precauție.
 

alerta

Parte de vorbire:  I. vb. tr, II. vb. intr.  
Etimologie: (fr. alerter)

1. I. a avertiza despre un pericol (lansând semnalul de alertă); a alarma.
2. (mil.) a ordona unei formații militare să fie pregătită de intervenție.
3. (prin ext.) a da un impuls, a mobiliza la acțiune.
4. a atrage atenția, a preveni.
5. II. a fi cuprins de alertă; a se alarma; a se neliniști.
 

alertă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alerte)

1. semnal, de obicei sonor, a unui pericol iminent care declanșează luarea măsurilor necesare pentru a-l evita; alarmă, prevenire.
2. stare de apărare în fața unui pericol, a unei situații critice; durata acestei stări.
3. semnal convențional internațional folosit pentru a atrage atenția asupra evoluției diverselor fenomene cerești.
4. (expr.) a fi în ~ = a fi într-o stare de îngrijorare vigilentă.
 

ampresat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. empressé)

1. care este zelos.
2. care caută să fie bine văzut de o altă persoană; atent, amabil, prevenitor, curtenitor.
3. (antonime) indiferent, neglijent.
 

anavaccin

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anavaccin)

1. (med.) tip de vaccin utilizat pentru a preveni anumite boli infecțioase și fabricat dintr-o anatoxină, o toxină bacteriană făcută inofensivă prin tratament chimic sau termic; vaccin cu anatoxină.
 

antiepidemic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. antiepidemisch, fr. antiépidémique)

1. referitor la măsurile și intervențiile care vizează controlul, prevenirea și eradicarea unei epidemii; împotriva epidemiilor.
 

antifurt

Parte de vorbire:  adj. invar., s.n.  
Etimologie: (it. antifurto)

1. (dispozitiv) care acționează pentru a preveni și împiedica furtul sau care semnalează tentativa de furt.