OK
X
preveni
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. prévenir, lat. praevenire)
1.
a
înștiința
dinainte;
a
avertiza.
2.
a
preîntâmpina.
3.
a
împlini
dinainte
dorințele
cuiva.
prevenință
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (cf. fr. prévenance)
1.
manieră
amabilă
de
a
avertiza,
de
a
anticipa
dorințele
cuiva;
prevenire.
2.
(concret.)
act
de
bunăvoință.
prevenitor, -oare
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n., III. adv.
Etimologie: (preveni + -tor)
1.
I.
plin
de
solicitudine;
îndatoritor,
politicos,
amabil.
2.
II.
(tehnologie)
~
de
erupție
=
dispozitiv
care
se
montează
la
gura
unei
sonde
pentru
a
preveni
o
eventuală
erupție
nedorită.
3.
III.
cu
precauție.
alerta
Parte de vorbire:
I. vb. tr, II. vb. intr.
Etimologie: (fr. alerter)
1.
I.
a
avertiza
despre
un
pericol
(lansând
semnalul
de
alertă);
a
alarma.
2.
(mil.)
a
ordona
unei
formații
militare
să
fie
pregătită
de
intervenție.
3.
(prin
ext.)
a
da
un
impuls,
a
mobiliza
la
acțiune.
4.
a
atrage
atenția,
a
preveni.
5.
II.
a
fi
cuprins
de
alertă;
a
se
alarma;
a
se
neliniști.
alertă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. alerte)
1.
semnal,
de
obicei
sonor,
a
unui
pericol
iminent
care
declanșează
luarea
măsurilor
necesare
pentru
a-l
evita;
alarmă,
prevenire.
2.
stare
de
apărare
în
fața
unui
pericol,
a
unei
situații
critice;
durata
acestei
stări.
3.
semnal
convențional
internațional
folosit
pentru
a
atrage
atenția
asupra
evoluției
diverselor
fenomene
cerești.
4.
(expr.)
a
fi
în
~
=
a
fi
într-o
stare
de
îngrijorare
vigilentă.
ampresat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. empressé)
1.
care
este
zelos.
2.
care
caută
să
fie
bine
văzut
de
o
altă
persoană;
atent,
amabil,
prevenitor,
curtenitor.
3.
(antonime)
indiferent,
neglijent.
anavaccin
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. anavaccin)
1.
(med.)
tip
de
vaccin
utilizat
pentru
a
preveni
anumite
boli
infecțioase
și
fabricat
dintr-o
anatoxină,
o
toxină
bacteriană
făcută
inofensivă
prin
tratament
chimic
sau
termic;
vaccin
cu
anatoxină.
antiepidemic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (germ. antiepidemisch, fr. antiépidémique)
1.
referitor
la
măsurile
și
intervențiile
care
vizează
controlul,
prevenirea
și
eradicarea
unei
epidemii;
împotriva
epidemiilor.
antifurt
Parte de vorbire:
adj. invar., s.n.
Etimologie: (it. antifurto)
1.
(dispozitiv)
care
acționează
pentru
a
preveni
și
împiedica
furtul
sau
care
semnalează
tentativa
de
furt.