alertă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alerte)

1. semnal, de obicei sonor, a unui pericol iminent care declanșează luarea măsurilor necesare pentru a-l evita; alarmă, prevenire.
2. stare de apărare în fața unui pericol, a unei situații critice; durata acestei stări.
3. semnal convențional internațional folosit pentru a atrage atenția asupra evoluției diverselor fenomene cerești.
4. (expr.) a fi în ~ = a fi într-o stare de îngrijorare vigilentă.

astrofizic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. astrophysique)

1. adj. referitor la astrofizică.
2. s. f. ramură a astronomiei care studiază proprietățile fizice, compoziția chimică, structura și mișcarea corpurilor cerești.

astrofizician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. astrophysicien)

1. specialist în astrofizică, parte a astronomiei care studiază proprietățile fizice ale corpurilor cerești.

astrogeologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. astrogéologie)

1. disciplină, cunoscută alternativ ca geologie planetară sau exogeologie, care se ocupă de geologia corpurilor cerești, cum ar fi planetele și lunile lor, asteroizii, cometele și meteoriții; geologie a aștrilor.

astronavigație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. astronavigation)

1. tehnică de navigație care îi permite unui navigator să-și determine cu precizie poziția fizică actuală în spațiu sau pe suprafața pământului cu ajutorul corpurilor cerești vizibile (stele, planete, soare și lună); navigație spațială.

astronim

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astronyme)

1. nume propriu de corpuri cerești.