arheoastronomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (arheo- + astronomie)

1. disciplină care studiază datele astronomiei arhaice după simbolurile iconografice din preistorie.

artă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. art, lat. ars, artis)

1. formă a activității umane care oglindește realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparțin acestei forme.
2. operă de ~ = operă rezultată din activitatea artistică creatoare.
3. ~e liberale = denumire dată în învățământul medieval gramaticii, retoricii, dialecticii (trivium), aritmeticii, geometriei, astronomiei și teoriei muzicii (quadrivium).
4. îndemânare deosebită, pricepere, măiestrie, abilitate.
5. ~ militară = parte a științei militare care studiază teoria și practica pregătirii și ducerii acțiunilor de luptă și a războiului.

astrofizic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. astrophysique)

1. adj. referitor la astrofizică.
2. s. f. ramură a astronomiei care studiază proprietățile fizice, compoziția chimică, structura și mișcarea corpurilor cerești.

astrofizician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. astrophysicien)

1. specialist în astrofizică, parte a astronomiei care studiază proprietățile fizice ale corpurilor cerești.

astrognozie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (astro- + gnozie)

1. ramură a astronomiei care studiază aștrii și constelațiile, denumirea și pozițiile lor reciproce.

astrografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astrographie)

1. ramură a astronomiei care se ocupă cu descrierea aștrilor.