Dictionar

preistorie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. préhistoire)

1. perioadă în istoria omenirii anterioară apariției primelor documente scrise.
2. studiul acestei perioade.
 

arheoastronomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (arheo- + astronomie)

1. disciplină care studiază datele astronomiei arhaice după simbolurile iconografice din preistorie.
 

chalcolitic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. chalcolithique)

1. (din) perioada preistoriei, începutul civilizației cuprului.
 

chelean, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. chellèen, de la numele orașului francez Chelles)

1. I. (preistorie) referitor la perioada paleoliticului inferior sau la industria litică care o caracterizează; abbevilian.
2. II. subetaj mijlociu al paleoliticului inferior; abbevilian.
 

eolit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. éolithe)

1. piatră din epoca preistorică, grosolan cioplită, folosită ca prima unealtă, de omul primitiv.
2. (preistorie) silex cuaternar care are aspectul unui obiect sculptat de om.
 

preistoric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. préhistorique)

1. referitor la preistorie.
2. (fam.) străvechi; învechit.
 

preistorician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (după fr. préhistorien)

1. specialist în preistorie, perioadă din istoria omenirii de dinainte de apariția scrisului.