Dictionar

eolit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. éolithe)

1. piatră din epoca preistorică, grosolan cioplită, folosită ca prima unealtă, de omul primitiv.
2. (preistorie) silex cuaternar care are aspectul unui obiect sculptat de om.
 

eolitic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. éolithique)

1. s.n. perioada în care apar eolitele; epoca pietrei cioplite.
2. adj. care datează din această epocă.
3. care se referă la eolite.
 

osteolit

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. ostéolithe)

1. nume dat de scriitorii vechi oaselor fosilizate; os fosil.
 

zeolit

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. zéolite)

1. (mineral.) silicat natural de aluminiu și sodiu din rocile vulcanice; geolit.
2. (var.) (înv.) țeolit.
 

abbevilian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
 

acheulean, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acheuléen)

1. (din) ultimul subetaj al paleoliticului inferior.
 

aurignaciaian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aurignacien)

1. (din) primul subetaj al paleoliticului superior.
 

bandceramică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bandkeramik)

1. ceramică neolitică din Europa, caracterizată prin decorul din benzi incizate, excizate sau pictate.
 

chelean, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. chellèen, de la numele orașului francez Chelles)

1. I. (preistorie) referitor la perioada paleoliticului inferior sau la industria litică care o caracterizează; abbevilian.
2. II. subetaj mijlociu al paleoliticului inferior; abbevilian.
 

chimotripsină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chymotrypsine)

1. enzimă proteolitică din sucul pancreatic, care participă alături de tripsină la degradarea proteinelor.