OK
X
pancreatic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. pancréatique, lat. pancreaticus)
1.
referitor
la
pancreas.
aloxan
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. alloxane, engl. alloxan)
1.
(biochimie)
produs
de
oxidare
a
acidului
uric
cu
acțiune
distructivă
asupra
celulelor
pancreatice
(capabil
de
a
induce
diabet).
amilază
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. amylase)
1.
(biochimie)
enzimă
care
provoacă
hidroliza
amidonului
și
a
glucidelor;
diastază.
2.
~
salivară
=
enzimă
găsită
în
salivă
care
descompune
amidonul
în
maltoză
și
dextrină;
ptialină.
3.
~
pancreatică
=
enzimă
digestivă
secretată
de
glandele
pancreatice,
activă
în
sucul
pancreatic,
cu
funcția
principală
de
a
ajuta
la
digerarea
carbohidraților
din
alimentele
ingerate.
angiopancreatită
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. angio-pancréatite)
1.
inflamație
ascendentă
a
căilor
pancreatice.
chimotripsină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. chymotrypsine)
1.
enzimă
proteolitică
din
sucul
pancreatic,
care
participă
alături
de
tripsină
la
degradarea
proteinelor.
enterochinază
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. entéroki-nase)
1.
enzimă
a
sucului
intestinal,
care
activează
acțiunea
secreției
pancreatice.
lecitinază
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. lécithase)
1.
enzimă
a
sucului
pancreatic
care
hidrolizează
lecitina
în
cursul
digestiei
intestinale,
eliberând
acizi
grași.