OK
X
bandceramică
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Bandkeramik)
1.
ceramică
neolitică
din
Europa,
caracterizată
prin
decorul
din
benzi
incizate,
excizate
sau
pictate.
Jugendstil
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Jugesndstil)
1.
tendință,
manieră
neobarocă
de
la
sfârșitul
sec.
XIX,
care
acorda
o
mare
importanță
efectelor
decorative,
cultivând
cu
predilecție
exuberanța
decorului
vegetal,
arabescul
floral
și
raporturile
de
culoare
alese
arbitrar.
mansion
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. mansion, lat. mansio)
1.
(ant.)
loc
de
popas
pentru
călători
și
curieri
oficiali
de-a
lungul
unui
drum
în
lumea
romană.
2.
(în
evul
mediu)
parte
a
decorului
unui
teatru
unde
se
desfășura
succesiv
acțiunea
fiecărei
scene.
mudejar
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. mudéjar, sp. mudejar)
1.
adj.,
s.
m.
(musulman)
rămas
în
Castilia
după
recucerirea
creștină.
2.
adj.
artă
~
=
artă
dezvoltată
în
sec.
XII-XV
în
Spania
în
teritoriul
aflat
sub
stăpânirea
feudalității
catolice,
cu
motive,
forme
și
structuri
islamice
(arcul
în
formă
de
potcoavă,
decorul
în
care
împletitura
și
motivele
sunt
stilizate
până
la
arabesc,
policromia
exterioară
a
edificiilor,
preferința
pentru
lemnul
sculptat
în
casetoane
sau
pentru
ceramica
cu
reflexe
metalice
etc.).
plantație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. plantation, lat. plantatio)
1.
unitate
de
producție
agricolă
pentru
cultivarea
unor
plante
tehnice
speciale
(bumbac,
cauciuc,
cafea
etc.).
2.
totalitatea
plantelor
(din
aceeași
specie)
cultivate
pe
un
teren
special
amenajat.
3.
plan
după
care
se
așază
în
scenă
elementele
decorului
și
mobilierului.
rococo
Parte de vorbire:
adj. inv.
Etimologie: (fr. rococo)
1.
stil
~
(și
s.
n.)
=
stil
de
ornamentație
în
arhitectură
și
arta
decorativă
din
sec.
XVIII,
de
origine
franceză,
care
urmează
barocului,
printr-o
deosebită
bogăție
a
decorului,
prin
tendința
spre
asimetrie
și
spre
complicare
a
planurilor
arhitectonice,
printr-o
cromatică
bogată
etc.
2.
(p.
ext.)
demodat
și
puțin
ridicol.