Dictionar

arhitectonicesc, -ească

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (arhitectonic + -esc)

1. care aparține arhitecturii; arhitectonic.
2. folosit în arhitectură; arhitectonic.
 

arhitectonicește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (arhitectonic + -ește)

1. din punct de vedere arhitectonic.
2. conform regulilor arhitectonicii; după regulile arhitecturii.
 
 

arhitectonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. architectonique, lat. architectonicus)

1. care aparține arhitecturii, din domeniul arhitecturii; folosit în arhitectură; arhitectural, (înv.) arhitectonicesc.
 
 
 

decorativitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. décorativité)

1. caracter decorativ al unui obiect sau al unor lucrări arhitectonice; calitate, virtute decorativă; decorativism.