OK
X
zveltețe
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. sveltesse, it. sveltezza)
1.
calitatea
de
a
fi
zvelt;
suplețe.
corintic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (germ. korinthisch)
1.
din
Corint;
corintian.
2.
ordin
~
=
ordin
arhitectonic
din
Grecia
antică
caracterizat
prin
coloane
zvelte
decorate
cu
caneluri,
cu
capitelul
înalt,
împodobit
cu
sculpturi
reprezentând
frunze
de
acantă
în
volută.
elansa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. élancer)
1.
refl.
a
se
avânta,
a
năzui
(spre).
2.
tr.
(mar.)
a
~
etrava
=
a
construi
etrava
(la
veliere),
astfel
încât
să
aibă
o
înclinare
spre
înainte,
conferind
zveltețe.
gotic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. gothique, lat. gothicus)
1.
adj.
referitor
la
goți,
propriu
goților.
2.
scriere
~ă
=
scriere
cu
caractere
colțuroase,
în
apusul
Europei
în
evul
mediu;
roman
~
=
roman
dezvoltat
în
Anglia
în
a
doua
jumătate
a
sec.
XVIII,
care
cultiva
interesul
pentru
istorie,
pentru
întâmplări
misterioase,
terifiante;
stil
~
(și
s.
n.)
=
stil
arhitectonic
sau
artistic,
răspândit
în
Europa
în
sec.
XII-XVI,
caracterizat
prin
construcții
de
proporții
impunătoare,
dar
zvelte,
cu
arce
și
bolți
ogivale,
vitralii
și
multe
sculpturi
în
piatră.
3.
s.
f.
limbă
a
unei
traduceri
a
Bibliei
de
către
episcopul
Ulfila
pentru
o
comunitate
creștină
de
limbă
germanică.
ionic, -ă 1
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. ionique, lat. ionicus)
1.
adj.
ordin
~
=
ordin
arhitectonic
cu
coloane
zvelte
și
capitelul
cu
două
volute
laterale.
2.
(despre
elemente
arhitectonice,
clădiri)
în
stil
ionic.
3.
(muz.)
mod
~
=
mod
melodic
a
cărui
scară
muzicală
coincide
cu
aceea
a
modului
major
natural.
4.
s.
m.
picior
de
vers
antic
format
din
două
silabe
lungi
și
două
scurte.
5.
ritmul
corespunzător.
normotipic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. normotypique)
1.
de
formă
normală,
între
formele
scurte
și
cele
zvelte;
echilibrat
ca
structură.
2.
(despre
contracții
cardiace)
de
calitate
normală.