franceză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. français, it. francese)

1. limba vorbită de francezi; (înv.) franțuzească.
2. limba romanică vorbită în Franța, Canada, Belgia, Elveția și unele țări africane.
3. locuitoare din Franța; franțuzoaică.

abbevilian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

aligote

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aligoté)

1. varietate de struguri din vița franceză de Burgundia, cu boabe mici, rotunde.
2. vin din acest soi de struguri.

baset

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. basset)

1. câine de vânătoare cu corpul alungit și labele scurte, cu pete roșietice sau negre.
2. rasă franceză de găini cu picioare foarte scurte.

consul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. consul)

1. (în Roma antică) fiecare dintre cei doi magistrați care se alegeau anual pentru a exercita puterea supremă.
2. fiecare dintre cei trei magistrați supremi care au guvernat Republica Franceză între 1799 și 1804.
3. agent diplomatic însărcinat să reprezinte și să apere interesele administrativ-juridice și economice ale țării sale și ale compatrioților săi într-o țară străină.

cuirasier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cuirassier)

1. soldat din cavaleria grea franceză, cu cască și platoșă.

filofrancez, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (it. filofrancese)

1. (cel) care iubește Franța, poporul francez sau cultura franceză; francofil.
2. (antonim) francofob.