Dictionar

camembert

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. camembert)

1. brânză grasă cu coaja subțire, după o rețetă franțuzească.
 

cantal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cantal)

1. brânză de rețetă franțuzească, fermentată, cu pastă dură.
 

franceză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. français, it. francese)

1. limba vorbită de francezi; (înv.) franțuzească.
2. limba romanică vorbită în Franța, Canada, Belgia, Elveția și unele țări africane.
3. locuitoare din Franța; franțuzoaică.