Dictionar

anual, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. annuel, lat. annualis)

1. adj. care durează un an, revine în fiecare an.
2. s. f. expoziție, festival care se organizează în fiecare an.
 

abil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. habile, lat. habilis)

1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.
2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.
3. (fig.) care dă dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.
4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.
5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.
 

acvatintă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. acquatinta, fr. aquatinte)

1. procedeu de gravare cu acid azotic, care imită desenul cu tuș.
2. gravura obținută.
3. procedeu de tipar de artă pentru imagini în semitonuri, prin gravarea manuală în cupru și coroziunea chimică.
 

alburn

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. alburno, lat. alburnum)

1. strat lemnos situat între scoarța unui arbore și inima lui.
2. totalitatea inelelor anuale externe, de culoare mai deschisă, ale lemnului secundar al arborilor cu lemnul tare.
 

almanah

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. almanach, lat. almanachus)

1. publicație anuală care, pe lângă indicații astronomice și meteorologice, cuprinde date diverse, texte literare și artistice etc.
2. publicație periodică cu articole dintr-un anumit domeniu de activitate.
 

amortiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. amortir)

1. a stinge treptat un credit, un împrumut, prin plăți periodice.
2. a înlocui treptat capitalul fix al unei întreprinderi prin cote anuale.
3. a recupera o cheltuială.
4. a scădea progresiv amplitudinea unei mărimi pentru un fenomen de ondulație.
5. a atenua, a diminua (un șoc, un zgomot).
 

anuar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. annuaire)

1. publicație periodică conținând date statistice asupra unei întreprinderi, instituții etc.
2. publicație anuală a unei instituții științifice.