teren

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. terrain)

1. întindere de pământ.
2. a sonda (sau a tatona) ~ ul = a examina cu atenție situația sau împrejurările înainte de a întreprinde ceva; a se informa; a câștiga (sau a pierde) ~ = a avansa pas cu pas (sau a da înapoi) într-o acțiune; a părăsi ~ ul = a ceda, a se da bătut.
3. sol.
4. loc, regiune.
5. spațiu amenajat pentru sporturi și recreare.
6. totalitatea formațiilor geologice dintr-o porțiune a scoarței terestre.
7. loc unde se desfășoară o activitate, unde are loc o acțiune.
8. (fig.) domeniu de activitate, de preocupări.
9. pe ~ = la fața locului; la locul de muncă.

teren defrișat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT silva caesa
2. FR terrain défriché; défriche
3. EN cleared area; logged off area; clearing; clear felling
4. DE Kahlschlag
5. RU вырубкa; рaсчищенaя земля
6. HU feltört talaj, művelésre alkalmassá tett talaj

tot-teren

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (după fr. tout-terrain)

1. (despre autovehicule) echipat astfel încât să poată circula, cu aceleași performanțe, pe orice teren.

abrupt, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abrupt, lat. abruptus)

1. I. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios.
2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal.
3. (bot.; despre un organ) terminat brusc.
4. II. formă de relief abruptă.
5. porțiune de teren cu pantă foarte înclinată.

accident

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accident, lat. accidens)

1. s. n. eveniment întâmplător și neprevăzut, cu consecințe dăunătoare.
2. ridicătură, adâncitură a unui teren.
3. însușire a unui lucru, fenomen nelegată de esența lui.
4. ~ fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilația, epenteza, metateza).
5. s. m. alterație.

accidentat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (accidenta)

1. adj., s.m.f. (cel) care a suferit un accident.
2. adj. (despre un teren) cu multe neregularități.

acvifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aquifère)

1. care conține apă; care conduce sau înmagazinează apa.
2. (geol.) care poartă sau conține apă (ex. teren ~).
3. (bot.) care aduce apă sau sevă (ex. celulă ~ă).

aerodrom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérodrome)

1. teren special amenajat pentru decolarea și aterizarea avioanelor.

agrimensor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. agrimensore)

1. specialist în agrimensură; cel ce se ocupă cu topografia terenului.