Rezultate principale (Aduce):
Aduce
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. adducere)
1. tr. (persoane sau lucruri) a lua ducând cu sine (undeva sau la cineva).
2. a apropia de corp sau de o parte a corpului.
3. a face să capete o anumită direcție sau înclinație.
4. a face să ajungă într-o anumită stare sau situație.
5. a face să se producă; a provoca; a pricinui; a cauza.
6. a înfățișa spre examinare.
7. (expr.) a ~ (pe cineva) la sapă de lemn = a sărăci cu totul pe cineva.
8. (expr.) a ~ jertfă = a jertfi.
9. (expr.) a ~ la cunoștință = a înștiința.
10. (expr.) a ~ mulțumiri = a mulțumi.
11. (expr.) a ~ vorba (despre ceva sau despre cineva) = a pomeni (despre ceva sau despre cineva).
12. (expr.) a-și ~ aminte = a-și aminti.
13. intr. (precedat de prepoziția cu) a avea trăsături comune; a fi deopotrivă; a se potrivi; a semăna; a se asemăna.
14. (precedat de prepoziția a) a emana un miros specific (de obicei, neplăcut).
Rezultate secundare (Aduce):
Aducere
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (aduce)
2. luare cu sine a unui lucru și deplasarea acestuia până undeva, sau până la cineva.
3. apropiere a ceva de sine sau de o parte a corpului.
4. dare a unei anumite direcții unei părți a corpului; îndoire.
5. (înv.) (expr.) mandat de ~ = ordin scris prin care un inculpat este chemat în fața justiției.
6. (expr.) ~ spre îndeplinire = executare.
7. (expr.) ~-aminte = amintire, revenire în memorie.
8. (expr.) ~ la cunoștință = faptul de a face cunoscut ceva.
Readuce
Parte de vorbire: vb.
Origine: (re1- + aduce)
1. a aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte.
Retraduce
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. retraduire)
Supraduce
Parte de vorbire: vb. tr. (înv.)
Origine: (supra- + duce)
Traduce
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. traducere, după fr. traduire)
1. tr. a transpune dintr-o limbă în alta; a tălmăci.
2. (spec.) a restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recepționate.
3. (fig.) a exprima, a reda (prin artă).
4. a ~ în viață = a înfăptui, a pune în aplicare.
5. (tehn.) a transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de o altă natură.
6. (jur.) a cita în fața justiției, a da în judecată.
7. (fam.) a înșela (în dragoste).
8. tr., refl. a (se) manifesta, a (se) exprima (prin).
Acvifer, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aquifère)
1. (geol.) care poartă sau conţine apă (ex. teren ~).
2. (bot.) care aduce apă sau sevă (ex. celulă ~ă); (despre un țesut vegetal) care conține apă.
Albaspină
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. alba spina, it. albaspina)
1. arbust spinos din familia rozaceelor, cu frunze crestate, flori albe în bucheţele şi cu fructe comestibile; păducel.
Amendabil, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amendable)
1. (mai ales despre legi) care poate fi amendat, care se poate îndrepta, căruia i se pot aduce îmbunătățiri.
Anunţa
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. annoncer, lat. annuntiare)
1. a aduce la cunoştinţă.
2. a vesti sosirea cuiva sau un eveniment.
Apocatastază
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apocatastase, gr. apokatastasis)
1. readucere la un stadiu anterior.
2. (la stoici şi unii mistici) reconstituire a unor situaţii iniţiale de provenienţă originară.
Aport 2
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apport)
1. contribuţie a unei persoane sau colectivităţi la o întreprindere, la o acţiune comună.
2. bunuri (i)mobile, bani, valori pe care un asociat le aduce într-o unitate economică.
3. capital cu care un acţionar contribuie la o societate pe acţiuni.