aduce

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. adducere)

1. tr. (persoane sau lucruri) a lua ducând cu sine (undeva sau la cineva).
2. a apropia de corp sau de o parte a corpului.
3. a face să capete o anumită direcție sau înclinație.
4. a face să ajungă într-o anumită stare sau situație.
5. a face să se producă; a provoca; a pricinui; a cauza.
6. a înfățișa spre examinare.
7. (expr.) a ~ (pe cineva) la sapă de lemn = a sărăci cu totul pe cineva.
8. (expr.) a ~ jertfă = a jertfi.
9. (expr.) a ~ la cunoștință = a înștiința.
10. (expr.) a ~ mulțumiri = a mulțumi.
11. (expr.) a ~ vorba (despre ceva sau despre cineva) = a pomeni (despre ceva sau despre cineva).
12. (expr.) a-și ~ aminte = a-și aminti.
13. intr. (precedat de prepoziția cu) a avea trăsături comune; a fi deopotrivă; a se potrivi; a semăna; a se asemăna.
14. (precedat de prepoziția a) a emana un miros specific (de obicei, neplăcut).

aducere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (aduce)

1. acțiunea de a aduce.
2. luare cu sine a unui lucru și deplasarea acestuia până undeva, sau până la cineva.
3. apropiere a ceva de sine sau de o parte a corpului.
4. dare a unei anumite direcții unei părți a corpului; îndoire.
5. (înv.) (expr.) mandat de ~ = ordin scris prin care un inculpat este chemat în fața justiției.
6. (expr.) ~ spre îndeplinire = executare.
7. (expr.) ~-aminte = amintire, revenire în memorie.
8. (expr.) ~ la cunoștință = faptul de a face cunoscut ceva.

readuce

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (re1- + aduce)

1. a aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte.

retraduce

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (după fr. retraduire)

1. a traduce din nou.
2. a traduce în altă limbă un text tradus anterior.
3. (prin ext.) a reformula în alt mod.

supraduce

Parte de vorbire:  vb. tr. (înv.)  
Etimologie: (supra- + duce)

1. a duce în plus.

traduce

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. traducere, după fr. traduire)

1. tr. a transpune dintr-o limbă în alta; a tălmăci.
2. (spec.) a restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recepționate.
3. (fig.) a exprima, a reda (prin artă).
4. a ~ în viață = a înfăptui, a pune în aplicare.
5. (tehn.) a transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de o altă natură.
6. (jur.) a cita în fața justiției, a da în judecată.
7. (fam.) a înșela (în dragoste).
8. tr., refl. a (se) manifesta, a (se) exprima (prin).

acvifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aquifère)

1. (geol.) care poartă sau conține apă (ex. teren ~).
2. (bot.) care aduce apă sau sevă (ex. celulă ~ă); (despre un țesut vegetal) care conține apă.

albaspină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. alba spina, it. albaspina)

1. arbust spinos din familia rozaceelor, cu frunze crestate, flori albe în buchețele și cu fructe comestibile; păducel.

amendabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amendable)

1. (mai ales despre legi) care poate fi amendat, care se poate îndrepta, căruia i se pot aduce îmbunătățiri.

anunța

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. annoncer, lat. annuntiare)

1. a aduce la cunoștință.
2. a vesti sosirea cuiva sau un eveniment.

apocatastază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apocatastase, gr. apokatastasis)

1. readucere la un stadiu anterior.
2. (la stoici și unii mistici) reconstituire a unor situații inițiale de proveniență originară.

aport 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apport)

1. contribuție a unei persoane sau colectivități la o întreprindere, la o acțiune comună.
2. bunuri (i)mobile, bani, valori pe care un asociat le aduce într-o unitate economică.
3. capital cu care un acționar contribuie la o societate pe acțiuni.