Dictionar

sărăcime

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (sărac + -ime)

1. totalitatea oamenilor săraci; mulțime de oameni săraci.
2. (înv.) sărmănime.
 

filantropic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. philanthropique)

1. care ține de filantropie sau de filantrop, privitor la filantropie sau la filantrop.
2. care este inspirat de sau care denotă dragoste față de semenii săi; care iubește sau ajută omenirea.
3. asociație ~ă = grup al cărui scop este ajutorarea săracilor.
4. (antonim) mizantropic.
 

filantropie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. philanthropie, gr. philanthropia)

1. acțiune de binefacere (față de săraci).
 

indigență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. indigence, lat. indigentia)

1. situația persoanei căreia îi lipsesc lucrurile materiale cele mai necesare vieții; sărăcie, lipsă.
2. (antonime) abundență, bogăție, opulență.
 

lollarzi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lollardes)

1. preoți săraci, predicatori care propagau idei reformatoare antifeudale și împotriva funcționarilor regali; participanți la mișcarea țărănească din sec. XIV îndreptată împotriva bisericii catolice și a exploatării feudale în câteva țări din apusul Europei.
2. (în Anglia) adepți ai doctrinei reformatorului Wycliff.
 

mizer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. miser, it. misero)

1. care se află într-o situație (materială) foarte proastă; sărman, nenorocit.
2. care manifestă sărăcie extremă; în stare de mare sărăcie.
3. vrednic de milă; (prin ext.) sărac, sărăcăcios.
4. (antonime) bogat, îmbelșugat, abundent.
 

mizerie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. miseria, fr. misère)

1. stare de sărăcie extremă.
2. aspect exterior care dovedește o mare sărăcie; stare vrednică de plâns.
3. (pl.) lipsuri, griji; neplăceri, supărări, șicane.