OK
X
filantrop, -oapă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. philanthrope, gr. philanthropos)
1.
cel
care
practică
filantropia;
om
darnic,
mărinimos.
filantropic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. philanthropique)
1.
care
ține
de
filantropie
sau
de
filantrop,
privitor
la
filantropie
sau
la
filantrop.
2.
care
este
inspirat
de
sau
care
denotă
dragoste
față
de
semenii
săi;
care
iubește
sau
ajută
omenirea.
3.
asociație
~ă
=
grup
al
cărui
scop
este
ajutorarea
săracilor.
4.
(antonim)
mizantropic.
filantropie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. philanthropie, gr. philanthropia)
1.
acțiune
de
binefacere
(față
de
săraci).
filantropinism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Philanthropinismus)
1.
curent
pedagogic
din
sec.
XVIII,
care,
urmând
teoriile
lui
J.
J.
Rousseau,
milita
împotriva
scolasticismului
și
formalismului
didactic,
voind
să
făurească
o
educație
firească
și
umană
a
copiilor.
filantropinist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (germ. Philanthropinist)
1.
I.
referitor
la
filantropinism
(sistem
german
de
educație
din
secolul
al
XIX-lea,
care
urmărește
reformarea
societății
prin
învățarea
copiilor
să
devină
ființe
filantropice,
naturale
și
raționale);
filantropist.
2.
II.
adept
al
filantropinismului;
filantropist.
filantropism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. philanthropisme)
1.
manifestare,
activitate,
conduită
dezinteresată
a
filantropului;
filantropie.
2.
sistem
german
de
educație
din
secolul
al
XIX-lea,
care
urmărește
reformarea
societății
prin
învățarea
copiilor
să
devină
ființe
filantropice,
naturale
și
raționale;
filantropinism.
azil
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. asila, lat. asylum)
1.
instituție
cu
caracter
filantropic
pentru
copii,
bătrâni,
invalizi.
2.
loc
de
refugiu
inviolabil;
adăpost.
3.
drept
de
~
=
drept
de
inviolabilitate
acordat
de
către
un
stat
unei
persoane
străine
persecutate
în
țara
sa
din
motive
politice.
caritate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. charité, lat. caritas)
1.
atitudine
miloasă,
plină
de
generozitate
față
de
cineva;
filantropie.
filantrop, -oapă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. philanthrope, gr. philanthropos)
1.
cel
care
practică
filantropia;
om
darnic,
mărinimos.
filantropic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. philanthropique)
1.
care
ține
de
filantropie
sau
de
filantrop,
privitor
la
filantropie
sau
la
filantrop.
2.
care
este
inspirat
de
sau
care
denotă
dragoste
față
de
semenii
săi;
care
iubește
sau
ajută
omenirea.
3.
asociație
~ă
=
grup
al
cărui
scop
este
ajutorarea
săracilor.
4.
(antonim)
mizantropic.
filantropinist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (germ. Philanthropinist)
1.
I.
referitor
la
filantropinism
(sistem
german
de
educație
din
secolul
al
XIX-lea,
care
urmărește
reformarea
societății
prin
învățarea
copiilor
să
devină
ființe
filantropice,
naturale
și
raționale);
filantropist.
2.
II.
adept
al
filantropinismului;
filantropist.
filantropism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. philanthropisme)
1.
manifestare,
activitate,
conduită
dezinteresată
a
filantropului;
filantropie.
2.
sistem
german
de
educație
din
secolul
al
XIX-lea,
care
urmărește
reformarea
societății
prin
învățarea
copiilor
să
devină
ființe
filantropice,
naturale
și
raționale;
filantropinism.